ARGENTÍT s. n. Minereu de argint care cristalizează în sistemul cubic, în cristale cenușii. – Fr. argentite. Vezi definitia »

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi. Vezi definitia »

LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalțe. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ALTAÍT s.n. (Geol.) Telurură naturală de plumb care se găsește aproape pură în Altai. [Pron. -ta-it. / < fr. altaïte]. Vezi definitia »

pripegít, -ă, adj. (reg.) pipernicit, chircit, nedezvoltat. Vezi definitia »