Definita cuvantului pendul
PENDÚL, pendule, s. n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendúlă s. f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pendul
SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius. Vezi definitia »
a deschide pliscul expr. (intl.) a denunța. Vezi definitia »
APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula]. Vezi definitia »
a mătura locul expr. (intl.) 1. a fura tot ce se poate de la locul spargerii. 2. a fugi, a pleca, a-și pierde urma. Vezi definitia »
MUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull]. Vezi definitia »