Definita cuvantului persecuție
PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu persecuție
MIELOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor măduvei spinării sau osoase. (< fr. myélopathie) Vezi definitia »
-DINÍE elem. „durere”. (< fr. -dynie, cf. gr. odyne) Vezi definitia »
RADIOFICÁȚIE s.f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikațiia]. Vezi definitia »
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. Vezi definitia »
INFAMÍE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie, mârșăvie. ◊ Expr. A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia. Vezi definitia »