Definita cuvantului platnic
PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu platnic
seámnic, -ă, adj. (înv.) răzbunător. Vezi definitia »
OFIOMÓRFIC, -Ă adj. în formă de șarpe. ◊ litere ofiomorfice = litere capitale în formă de șarpe, în scrierile anglo-saxone sau vizigote. (< fr. ophiomorphique) Vezi definitia »
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. Vezi definitia »
PANTEÍSTIC, -Ă adj. panteist. (< germ. pantheistisch) Vezi definitia »
ANTIZÍMIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică fermentațiile; antizimotic. (< fr. antizymique) Vezi definitia »