Definita cuvantului pleistocen
PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține epocii pleistocene (1), privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pleistocen
DILAUDÉN s. n. (Farm.) Derivat puternic al morfinei, folosit ca analgezic. [Pr.: -la-u-] – Denumire comercială. Vezi definitia »
corcomén s.m. sg. (reg.) pieptănătură a țărăncilor măritate în formă de două cornițe (de o parte și alta a creștetului); cobelci. Vezi definitia »
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, adj., s.n. (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din fr. éocène) Vezi definitia »
HOLOCÉN s. n., HOLOCÉN, -Ă, holoceni, -e, adj. 1. S. n. Ultima epocă a perioadei cuaternare; aluviu. 2. Adj. Care se referă la holocen (1). – Din fr. holocène. Vezi definitia »
refrén (refrénuri), s. n. – Cuvînt, vers, strofă care se repetă. – Fr. refrain. Vezi definitia »