INSUFLATÓR s.n. Instrument medical care servește la insuflații. [< fr. insuflateur]. Vezi definitia »

INTERIÓR, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea interioară (1) a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cinema; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris. Vezi definitia »

MOMITÓR, -OÁRE, momitori, -oare, adj. (Rar) Care momește; ademenitor. – Momi + suf. -tor. Vezi definitia »

palavragi-asemanator cu cuvantul portughez ,,palavra,çe anceamna,çuvant,, Vezi definitia »

DIFAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Rar) Difamant. [< fr. diffamateur]. Vezi definitia »