Definita cuvantului pomenire
POMENÍRE, pomeniri, s. f. Acțiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morți. ◊ Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas. ♦ (Înv. și pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pomenire
RE2 s. m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re. Vezi definitia »
străsăritoáre, străsăritóri, s.f. (reg.) încuietoare; lacăt. Vezi definitia »
RENÁȘTERE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște. Vezi definitia »
DEBARASÁRE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa. – V. debarasa. Vezi definitia »
RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec. Vezi definitia »