Definita cuvantului potecuță
POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu potecuță
jápchină1, s.f. (reg.) rană mare, julitură mare. Vezi definitia »
VERÚCULĂ s. f. verucozitate mică. (< fr. verrucule, lat. verrucula) Vezi definitia »
ATLÉTICĂ s. f. (În expr.) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Fr. athlétique. Vezi definitia »
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. Vezi definitia »
EOBIOGENÉZĂ s. f. totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții. (< eo- + biogeneză) Vezi definitia »