Definita cuvantului potecuță
POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu potecuță
árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX. Vezi definitia »
cantóră, cantóre, s.f. (înv., reg.) 1. birou, cancelarie. 2. ceartă, larmă, vacarm, zgomot. Vezi definitia »
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme. Vezi definitia »
PROLACTÍNĂ, prolactine, s. f. Hormon produs de hipofiză, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. Vezi definitia »
PTÓZĂ s.f. Cădere patologică a unui organ sau a unei formații anatomice în urma slăbirii formațiilor proprii de susținere. [< fr. ptóse, cf. gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »