ȘOȘOÍT s. n. Faptul de a șoșoi. – V. șoșoi. Vezi definitia »

ECTOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Parazit extern) care trăiește pe suprafața corpului unor ființe. [< fr. ectoparasite]. Vezi definitia »

MORNĂÍT, -Ă adj. v. mormăit². Vezi definitia »

pioncănít¹, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. Vezi definitia »

GĂITĂNÍT, -Ă, găităniți, -te, adj. (Despre iarbă) Răsucit la vârf. [Pr.: gă-i-] – V. găităni. Vezi definitia »