Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
DESMOPATOLOGÍE s. f. patologie a ligamentelor. (< fr. desmopathologie) Vezi definitia »
TAPIȚERÍE1, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. – Tapițer + suf. -ie. Vezi definitia »
pempinsíe s.f. (înv.) chintesență. Vezi definitia »
SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria. Vezi definitia »
CĂDÉNIE s. f. (Înv.) Cuviință. – Cădea + suf. -enie. Vezi definitia »