Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
ACVATIPÍE s. f. procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă. (< fr. aquatypie) Vezi definitia »
ENTEROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare a intestinului la peretele abdominal. [Gen. -iei. / < fr. entéropexie]. Vezi definitia »
ROTISERÍE s.f. (Franțuzism) Local a cărui specialitate principală sunt fripturile la grătar. [Gen. -iei. / < fr. rôtisserie]. Vezi definitia »
CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți. – Din fr. civilisation. Vezi definitia »
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie. Vezi definitia »