AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. Fiecare dintre cele două glande așezate la intrarea gâtlejului, de o parte și de alta a omușorului. – Fr. amygdale (< gr.). Vezi definitia »

CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din fr. quinone. Vezi definitia »

stánă (-ne), s. f. – Bloc de piatră, bolovan, stîncă. – Var. stan, Trans. stean, megl. steană. Sl. stanŭ „ședere; oprire”, participiul lui stati „a fi” (Tiktin; Candrea) probabil confundat cu sl. stēna „zid”, cf. slov. stêna „stîncă”, cr. stina „stîncă”, bg. stĕna „perete” (Cihac, II, 360; Conev 39; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46). Este dubletul lui stan (var. stean), s. n. (partea superioară a iei), din sl. (bg., sb., slov., pol., rus.) stan; și poate de la stînă. – Der. staniște, s. f. (ocol, țarc; cantonament, tabără), din sl. stanište; stănog (var. stanog), s. n. (barieră care separă doi cai în grajd), din rus. stanokŭ (Candrea). Stei, s. m. (colț de stîncă), var. sten în Trans. de S, este același cuvînt ca stean, în var. sa sb. stenje. Vezi definitia »

ADRENALÍNĂ s.f. Hormon al glandelor suprarenale, folosit în medicină în special ca vasoconstrictor. [< fr. adrénaline]. Vezi definitia »

ZÉNDĂ s.f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru. [< fr. zend]. Vezi definitia »