poiátă (poiéți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata. Vezi definitia »

spurcat la gură expr. care spune vorbe triviale / vulgare. Vezi definitia »

ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme în absența oxigenului din aer. [Pr.: -bi-o-] – Ffr. anaérobiose. Vezi definitia »

IPOTIPÓZĂ, ipotipoze, s. f. V. hipotipoză. Vezi definitia »

RODANÚRĂ s.f. Sulfocianură. [< fr. rhodanure]. Vezi definitia »