HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul¹ etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. Vezi definitia »

EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. Vezi definitia »

sterpét, sterpéturi, s.n. (reg.) 1. (la sg. cu sens colectiv) totalitatea oilor sterpe dintr-o stână; grup de oi sterpe, care nu dau lapte; sterpare. 2. (în forma: stărpăt) pășune unde pasc oile sterpe. Vezi definitia »

incet la minte Vezi definitia »

JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret. Vezi definitia »