SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut. Vezi definitia »

BOGHEȘTI, com. în jud. Vrancea; 1.830 loc. (1991). Vezi definitia »

soldati din unitatile cavalere din Rusia tarista Vezi definitia »

sunteti niste idioti Vezi definitia »

IUȘTI interj. Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. (onomat.; cf. bâști, țuști; der. iúșcă s. f., iuștí vb. IV, iușní vb. IV, iúșniță s. f.) Vezi definitia »