INSISTÉNT, -Ă adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente) Vezi definitia »

CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant. Vezi definitia »

CURARIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) cu efect paralizant, comparabil cu al curarei. (< fr. curarisant) Vezi definitia »

AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens) Vezi definitia »

SCULAMÉNT, sculamente, s. n. (Med.; pop.) Blenoragie. – Din ngr. skulaménto. Vezi definitia »