Definita cuvantului reverență
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență (sau de politețe) = pronume personal de persoana a 2-a și a 3-a, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care vorbim. – Din fr. révérence, lat. reverentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reverență
BUFOTOXÍNĂ s. f. constituent al veninului de broască râioasă, analgezic și hemostatic. (< fr. bufotoxine) Vezi definitia »
ZĂVÁSTRĂ s. f. (Var.) Zăvează. Vezi definitia »
ESCÁDRĂ s. f. 1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc. ◊ grupare navală din 4-8 nave de același tip. 2. mare unitate militară de aviație. (< fr. escadre) Vezi definitia »
agurídă (-ízi), s. f. – Strugure înainte de coacere. – Mr. aguridă, megl. guridă. Mgr. ἀγουρίδα de la ἄγουρος „verde” (gr. ἄωρος), cf. alb. aguridhe, bg. agurida (Miklosich, Fremdw., 73). În Banat circulă agur, s. m. „vie sălbatică”, ce pare a reprezenta mgr. ἄωρος menționat. – Der. agurijoară, s. f. (plantă, portulacă); agurizar, s. m. (vie sălbatică). Vezi definitia »
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. Vezi definitia »