Definita cuvantului rezonanță
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rezonanță
TRĂSNEÁLĂ, trăsneli, s. f. (Fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). – Trăsni + suf. -eală. Vezi definitia »
scálă s. f. – Febră aftoasă. Origine necunoscută. Legătură cu sl. skala „așchie” (Cihac, II, 329), nu este probabilă. Această boală care provine din cauza murdăriei, ar putea să-și lege numele întru cîtva de lat. squalidus „murdar”, mai ales că denumirea ei nu pare să fie moștenită. Vezi definitia »
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. Vezi definitia »
OOPLÁSMĂ s. f. citoplasma oosferei sau a oului; ovoplasmă. (< fr. ooplasme) Vezi definitia »
-LÁNĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lână”. [< it., fr. lani-, cf. lat. lana]. Vezi definitia »