MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi. Vezi definitia »

CUCERÍRE, cuceriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă. ◊ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva. – V. cuceri. Vezi definitia »

abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza) Vezi definitia »

SOSÍRE, sosiri, s. f. Faptul de a sosi; venire, ajungere. ♦ Loc în care sosește un sportiv la sfârșitul cursei. – V. sosi. Vezi definitia »

PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. Vezi definitia »