APOTEÓZĂ s. f. 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. (< fr. apothéose, lat., gr. apotheosis) Vezi definitia »

priteálă s.f. (înv. și reg.) avertisment, prevenire. Vezi definitia »

FLANELÉTĂ s. f. stofă asemănătoare cu flanela, din bumbac filat. (< fr. flanellette) Vezi definitia »

SALANGÁNĂ s.f. Gen de păsărele răspândite în Asia și Oceania, care își fac cuibul din frunze și fire de păr lipite cu salivă, cunoscute sub denumirea de „cuiburi de rândunele”. [< fr. salangane < salamga – cuv. filipinez]. Vezi definitia »

cumbáră, cumbări, s.f. (reg.) cumătră, nașă, nănașă. Vezi definitia »