goníță, goníțe, s.f. (reg.) 1. insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei. 2. (reg.) turmă de vaci care trece pe drum; cârd gălăgios de copii care trece alergând pe drum. Vezi definitia »

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba. Vezi definitia »

ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o ființă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse) Vezi definitia »

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală. Vezi definitia »

TĂBĂCĂREÁSCĂ s. f. Numele unui joc de cărți. – Din tăbăcăresc. Vezi definitia »