spicăluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A împăna. Germ. spicken, prin intermediul mag. spékelni (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. Vezi definitia »

răzăluí, răzăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili. Vezi definitia »

RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui. Vezi definitia »

CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții ferăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui. Vezi definitia »