STEREOAUTOGRÁF s.n. Aparat pentru trasarea automată a curbelor de nivel și a liniilor de planimetrie după stereograme. [< Pron. -re-o-a-u-, / cf. fr. stéréoautographe]. Vezi definitia »

PNEUMOGRÁF s. n. aparat folosit în penumografie. (< fr. pneumographe) Vezi definitia »

CENOTÁF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. [Pl. -fe. / < fr. cénotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormânt]. Vezi definitia »

AUDIOGRÁF s. n. audiometru înregistrator. (< fr. audiographe) Vezi definitia »

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. Vezi definitia »