Definita cuvantului semănătură
SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s. f. 1. Însămânțare. 2. (La pl.) Plante ieșite din sămânța semănată. 3. Loc, teren însămânțat. – Semăna1 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu semănătură
ávă (-ve), s. f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (înv., vînător), din tc. avci. Vezi definitia »
șpíhă, șpíhe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) păr rar și mic. 2. (la pl. în forma: șpâhe) plete. Vezi definitia »
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge. Vezi definitia »
NOVOCILÍNĂ, novociline, s. f. Antibiotic format dintr-un amestec de penicilină și novocaină. – Contaminare între novocaină + penicilină. Vezi definitia »
MAGNETOSTÁTICĂ s.f. – V. magnetostatic (1) [DEX'98] Vezi definitia »