MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparține muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziții muzicale. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical. Vezi definitia »

FUNCȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. util, practic. ◊ care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit. 2. referitor la funcțiile organice sau psihice. ♦ maladie ~ă = boală care afectează funcționarea unui organ. 3. referitor la o funcție matematică sau chimică. ♦ (mat.) analiză ~ă = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții. 4. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.). 5. lingvistică ~ă = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi. II. s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale. (< fr. fontionnel) Vezi definitia »

CONVENȚIONÁL, -Ă adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat prin tradiție. 2. Artificial, nenatural, factice. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conventionnel, lat. conventionalis]. Vezi definitia »

MONUMENTÁL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis]. Vezi definitia »

PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal. Vezi definitia »