AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. Vezi definitia »

REMONTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remonta (1) și rezultatul ei. [< remonta]. Vezi definitia »

stare de calm, pace a mitnii ce nu poate fi perturbata de circustante potrivnice Vezi definitia »

REINTEROGÁRE s.f. Acțiunea de a reinteroga. [< reinteroga]. Vezi definitia »

ACIDULÁRE s.f. Acțiunea de a acidula; acidizare. [< acidula]. Vezi definitia »