DISCOMICÓZĂ s. f. boală caracterizată prin numeroase abcese cronice, provocată de discomicete. (< fr. discomycose) Vezi definitia »

pincă, pinci, s.f. (Reg.) Joc în care participanții așezați într-un cerc, stând în picioare, au ca scop suprapunerea prin aruncare a două sau mai multe monede. Vezi definitia »

FOIÁLĂ, foieli, s. f. Faptul de a (se) foi²; mișcare de colo până colo; forfotă, foire; forfoteală. [Pr.: fo-ia-lă] – Foi² + suf. -eală. Vezi definitia »

MARCESCÉNȚĂ s.f. Stare a unei plante, a unei frunze care se veștejește. [< fr. marcescence]. Vezi definitia »

șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban). Vezi definitia »