tipós (tiposuri), s. n. – Tip, imagine, figură. Ngr. τύπος (Murnu 57). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui tip, s. n. (tip, individ), din fr. type; der. tipic, adj., din fr. typique; tipesă, s. f., din fr. typesse; prototip, s. n., din fr. prototype. Cf. tip. Der. tiposi, vb. (a forma, a compune), sec. XVII, înv., din ngr. τυπόνω, viitor τυπώσω (Tiktin), poate cuvînt identic cu a tiposi, vb. (Trans. de N, a conveni, a-i veni bine). Vezi definitia »

URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios. Vezi definitia »

BIJAGÓS [bijəgóș], arh. de 60 ins. în E Oc. Atlantic, în apropierea țărmului Africii; 1,6 mii km². Ins. pr.: Orango, Caravelá. Roxa, Bolama. Păduri tropicale de mangrove. Culturi de orez. Palmieri de cocos. Orașe pr.: Bolama. Intră în componența statului Giuneea-Bissau. Vezi definitia »

ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os. Vezi definitia »

BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios. Vezi definitia »