ISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus]. Vezi definitia »

LAICÍSM s. n. Atitudine, manifestare laică; caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïcisme. Vezi definitia »

FUNCȚIONARÍSM s.n. Tendința birocratică a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul său individual de vedere și nu din acela al interesului general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și devotament față de munca îndeplinită; birocratism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnarisme]. Vezi definitia »

POLILINGVÍSM s.n. Întrebuințare curentă și în egală măsură a mai multor limbi diferite de către același individ sau același grup social. [Cf. fr. polylinguisme]. Vezi definitia »

FEMINÍSM¹ s. n. mișcare socială care urmărește dobândirea egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. (< fr. féminisme, rus. feminizm) Vezi definitia »