MONOTELÍSM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme]. Vezi definitia »

GESTALTÍSM s.n. Concepție psihologică și filozofică potrivit căreia fenomenele reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale, ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism psihologic. [Pron. gheș-tal-, scris și gheștaltism. / < fr. gestaltisme, cf. germ. Gestalt – structură, formă]. Vezi definitia »

MONAHÍSM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme) Vezi definitia »

BARBARÍSM s.n. Cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi necesar. ♦ Cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie greșită]. Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol (1); sistem de asociere pe monopoluri (2). (< fr. monopolisme) Vezi definitia »