Definita cuvantului spic
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spic
ONÍRIC, -Ă adj. 1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfășoară în vis. ◊ (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant. 2. (despre creații literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis. (< fr. onirique) Vezi definitia »
VIRTUÓZIC, -Ă adj. (Rar) De virtuoz. [< virtuoz + -ic]. Vezi definitia »
SCORBÚTIC, -Ă adj. De natura scorbutului. // s.m. și f. Bolnav suferind de scorbut. [< fr. scorbutique]. Vezi definitia »
MEZOZÓIC, -Ă, mezozoici, -e, adj., s.n. (Din) a treia eră geologică, între paleozoic și neozoic, în care au apărut pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară. (din fr. mésozoïque) Vezi definitia »
patruzécinic, patruzécinică, adj. (înv.; despre slujbe religioase) care se face după 40 de zile de la moartea cuiva. Vezi definitia »