chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. Vezi definitia »

pietrái s.m. (reg.) pasăre călătoare care trăiește pe malul apelor; prundăraș. Vezi definitia »

șușái, șușaíuri, s.f. (reg.) nisip de pe malul râului. Vezi definitia »

buhái (buhai), s. m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau țap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerină. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur” (cf. bugă). Ar putea fi și invers. După Lokotsch 339, rom. provine din tc.; și din rom. a trecut în pol. după Miklosich, Wander., 12, și în mag. bohaj (Edelspacher 10). Vezi definitia »

Alai, Sustinatori „A venit cu toata ~” = A venit cu toti de-ai lui Vezi definitia »