PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. Vezi definitia »

FĂZĂNÍȚĂ, făzănițe, s. f. Femela fazanului. – Fazan + suf. -iță. Vezi definitia »

FÍRMĂ s.f. 1. Inscripție pe o placă, pe un zid etc. cuprinzând denumirea și destinația unui magazin, a unei instituții etc. 2. Nume sub care se întreprinde o afacere comercială. [Cf. germ. Firma, it. firma]. Vezi definitia »

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură. Vezi definitia »

a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros Vezi definitia »