Definita cuvantului stârc
STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stârc
ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark. Vezi definitia »
LUPÉRC s. m. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate. (< fr. luperque) Vezi definitia »
DMIkRC <a href=„http://lqvhzctlokvn.com/”>lqvhzctlokvn</a>, [url=http://gggncissgbwm.com/]gggncissgbwm[/url], [link=http://asrwqeahgohb.com/]asrwqeahgohb[/link], http://zumszhejtjnr.com/ Vezi definitia »
berc (beárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban). Vezi definitia »
hurc s.n. (reg.) vânătoare cu gonaci; hăitaș, hăituială, goană. Vezi definitia »