Definita cuvantului stemă
STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stemă
carboávă (carboáve), s. f. – 1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens. Vezi definitia »
fórmă (fórme), s. f. – (Înv., Mold.) Cuptor. Bg. furna (DAR), din tc. firin. Este dublet al lui forună, s. f. (coș), din sb., bg. furuna. Vezi definitia »
MEZOZÓNĂ s. f. zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului, între 6 și 12 km. (< fr. mésozone) Vezi definitia »
CRÍLĂ, crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui năvod. 2. (Reg.).Cârd, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripă”. Vezi definitia »
APADÁNĂ s. f. sala tronului în palatele regilor persani. (< fr. apadâna) Vezi definitia »