Definita cuvantului autodistrugere
AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu autodistrugere
DEPRESÁRE s.f. Acțiunea de a depresa și rezultatul ei; depresaj. [< depresa]. Vezi definitia »
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. Vezi definitia »
ORBECĂÍRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi. Vezi definitia »
GALOȘÁRE s.f. Operație de îmbrăcare în piele sau cauciuc a părții de jos a unei încălțăminte. [< galoș]. Vezi definitia »
CIÚCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). – Et. nec. Vezi definitia »