Definita cuvantului stoic
STÓIC, -Ă, stoici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). II. S. m. și f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții). [Pr.: -sto-ic] – Din fr. stoïque, lat. stoicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stoic
MÓRFIC, -Ă adj. referitor la formă. (< fr. morphique) Vezi definitia »
PERIPATÉTIC, -Ă adj. referitor la peripatetism. ◊ (s. m. f.) adept al peripatetismului; peripatetician. (< fr. péripatétique, gr. peripatetikos) Vezi definitia »
cicíc2, cicícuri, s.n. (reg.) 1. numele unei flori roșii. 2. vopsea roșie aprinsă. 3. lână vopsită roșu-aprins. 4. brâu femeiesc de culoare roșie-aprinsă. Vezi definitia »
HELIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la heliografie. ◊ Hârtie heliografică = hârtie specială, acoperită pe o față cu un strat sensibil la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf (1) [în DN] desene făcute pe hârtie de calc. [Cf. fr. héliographique]. Vezi definitia »
ANABÁTIC, -Ă adj. (op. catabatic) 1. (Despre vânturi) Care posedă o componentă ascendentă. 2. (Med.) Care crește, se mărește. [< fr. anabatique, cf. gr. anabainein – a urca]. Vezi definitia »