INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare) Vezi definitia »

A VOMITA a beli vulpea, a borî, a da la boboci / la rațe, a decarta, a se răsti la bocanci, a striga Iorgu, a-l striga pe Bebe / pe Iorgu, a-și vărsa și mațele, a-i veni cu taxă inversă. Vezi definitia »

înieptá (înieptát, înieptát), vb. – A arunca, a lansa. Lat. iniectāre (Candrea-Dens., 865; DAR); după Tiktin și Pascu, Beiträge, 17, de la aiepta, cu schimbare de pref. Cuvînt rar, înv. Vezi definitia »

ortá (ortále), s. f. – 1.Regiment, grupare militară. – 2. Grup, adunare, clasă. Tc. orta „centru” (Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1597), cf. ngr. όρτᾶς, sb., alb. orta. – Der. ortac, s. m. (tovarăș, camarad), din tc. ortak (Roesler 600; Lokotsch 1598; Ronzevalle 38), cf. mr. urtac, alb., bg. ortak; ortăci, vb. refl. (a se întovărăși, a se împrieteni); ortăcie, s. f. (asociere, tovărășie, prietenie), în Banat și Trans. Vezi definitia »

BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta]. Vezi definitia »