PROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif]. Vezi definitia »

EXPOZITÍV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive) Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. Vezi definitia »

OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. Vezi definitia »

REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif) Vezi definitia »