Definita cuvantului surd
SURD, -Ă, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = în zadar, degeaba. ◊ Expr. A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător. 2. (Fon.; despre consoane; și substantivat, f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz. ◊ (În sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbție acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tăinuit. ♦ Fig. (Despre senzații, dureri etc.) Înăbușit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu surd
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. Vezi definitia »
HEREFORD HÉRIFĂD/ s. n. rasă de bovine de carne din țările anglo-saxone și America Latină, de culoare roșcată pe tot corpul, cu excepția capului, abdomenului și a extremităților picioarelor, albe. (< engl. hereford) Vezi definitia »
BATÁRD, -Ă adj. (despre scriere) cu caracter de scriere rondă și cursivă. ◊ (s. f.) caracter de literă al acestei scrieri. (< fr. batarde) Vezi definitia »
STEWARD [STIU-ARD] s. m. persoană din serviciul unei (aero)nave care servește echipajul sau pasagerii. (< engl. steward) Vezi definitia »
HEXACÓRD s. n. 1. liră cu șase coarde, la vechii greci. 2. scară muzicală de șase trepte diatonice. (< fr. hexacorde) Vezi definitia »