PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif]. Vezi definitia »

APOCRÍF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus) Vezi definitia »

afíf, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

ANALOGRÍF s. n. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă și logogrif. (< ana/gramă/ + lo/go/grif) Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »