Definita cuvantului targă
TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu targă
catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia). Vezi definitia »
ZÂNGĂITÚRĂ s.f. v. zăngănitură. Vezi definitia »
FOILETONÍSTICĂ s.f. Arta de a scrie foiletoane. [< foileton + -istică]. Vezi definitia »
RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite]. Vezi definitia »
MANUTÁNȚĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr. manutention]. Vezi definitia »