Definita cuvantului tămăduire
TĂMĂDUÍRE, tămăduiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) tămădui și rezultatul ei; tămăduială. ♦ Izvorul tămăduirii = a) sărbătoare bisericească creștină ținută în prima vineri după Paști; b) loc cu ape de băut sau de scăldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tămădui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tămăduire
GONFLÁRE, gonflări, s. f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla. Vezi definitia »
AUTOPORNÍRE s.f. Reluare automată a funcționării normale a unui motor asincron. [< auto2- + pornire]. Vezi definitia »
DECĂLÍRE, decăliri, s. f. Acțiunea de a decăli și rezultatul ei. – V. decăli. Vezi definitia »
stânjiníre, stânjiníri, s.f. (înv.) 1. măsurare cu stânjenul. 2. întindere a mâinii (pentru a lovi). Vezi definitia »
ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer. Vezi definitia »