REDISTRIBÚȚIE s. f. 1. redistribuire. 2. element al ciclului hidrologic constând în trecerea apei solului dintr-un strat al acestuia în altul. (< fr. rédistribution) Vezi definitia »

ECOFIZIOLOGÍE s. f. 1. disciplină care studiază fiziologia diferitelor grupe de organisme în corelație cu mediul natural. 2. (în țările de limbă engleză) ecologie. (< engl. ecophysiology) Vezi definitia »

RUBEFÁCȚIE s. f. 1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. 2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă. (< fr. rubéfication) Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între țesuturile vii ale plantelor și animalelor și mediul înconjurător; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respirație = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respirațiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio]. Vezi definitia »

BARIGLOSÍE s. f. dificultate în pronunțarea cuvintelor, limbajul fiind ininteligibil. (< fr. baryglossie) Vezi definitia »