Definita cuvantului tânguire
TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamație. – V. tângui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tânguire
CAMPÁRE s.f. Faptul de a campa; camping. [< campa]. Vezi definitia »
ELUTRIÉRE s. f. spălare, levigare a unui material, a solului etc. (după fr. élutriation) Vezi definitia »
prelégere (prelégeri), s. f. – Lectură publică, lecție. După germ. Vorlesung contaminat cu lat. praelegere (Tiktin). Vezi definitia »
NEAJÚNGERE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. ♦ Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajungere. Vezi definitia »
VALIDITÁRE, validitări, s. f. (Neobișnuit) Validare. – Din validare (după validitate). Vezi definitia »