Definita cuvantului teren
TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu teren
DESÉN s.n. 1. Prezentare grafică a unui obiect printr-o îmbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente; desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcții etc.; desene animate = înșiruire de desene care reprezintă fazele unei mișcări și care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor ființe vii cinematografice. V. animație. 2. Arta și tehnica de a desena. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei țesături. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin]. Vezi definitia »
Termen din constructia podurilor suspendate. Pod cu hobane. Sarme de otel ce sustin podul suspendat. Vezi definitia »
FASAMÉN s.n. (Franțuzism) Lornion. [< fr. face-à-main]. Vezi definitia »
EROGÉN, -Ă, erogéni, -e, adj. (Despre zone ale corpului) Susceptibil a produce o excitație sexuală. (cf. fr. érogène) Vezi definitia »
METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen. Vezi definitia »