Definita cuvantului tic
TIC2, ticuri, s. n. Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi. ♦ Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient. – Din fr. tic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tic
ZIMOLÓGIC, -Ă, zimológici, -e, adj. Care se referă la sau aparține de zimologie. (cf. engl. zymologic/al/) [def. MW] Vezi definitia »
MACROCÓSMIC, -Ă adj. Referitor la macrocosm. [Cf. it. macrocosmico, germ. makrokosmisch]. Vezi definitia »
RADIOSPECTROSCÓPIC, -Ă adj. referitor la undele radio și la radiațiile electromagnetice emise de astre. (< radio1- + spectroscopic) Vezi definitia »
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. Vezi definitia »
POLINUCLÉIC, -Ă adj. (despre celule, spori, fragmente de citoplasmă) cu mai mulți nuclei. (după fr. polynucléé) Vezi definitia »