ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] Vezi definitia »

RADIOCOMBÍNĂ s.f. Combină muzicală echipată cu un aparat de radio, un electrofon, un magnetofon și un dulap pentru discuri. [Pron. -di-o-, et. incertă]. Vezi definitia »

áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

LITÚRGICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. [Gen. -cii. / cf. fr. liturgie]. Vezi definitia »

a cincea roată la căruță expr. persoană lipsită de importanță / de prisos. Vezi definitia »