ILIȘÁR, ilișari, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu adunarea ilișului. – Din iliș + suf. -ar. Vezi definitia »

peticár¹, peticári, s.m. (înv.) 1. persoană care adună petice, cârpe, zdrențe; negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. cizmar care pune petice la încălțăminte; cârpaci. Vezi definitia »

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan¹ (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

ARBITRÁR, -Ă I. adj. 1. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic. 2. (făcut) la întâmplare. II. s. n. faptă, acțiune, situație arbitrară (I). (< fr. arbitraire, lat. arbitrarius) Vezi definitia »

CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar]. Vezi definitia »